Râul a negociat după-amiaza cu bună credință, prezentându-și dovezile în valuri și reflecții ușor de uitat. Undeva în apropiere, un ceas a luat în considerare pentru o clipă onestitatea înainte să revină la obiceiurile sale obișnuite. Totul părea aproape important, ca o propoziție care tot adaugă virgule ca să nu ajungă la scop. Exista un plan, se spunea, dar fusese pliat de prea multe ori și acum semăna mai mult cu vremea decât cu intenția. Oamenii dădeau din cap la el în ședințe, confundând cutele cu profunzimea, în timp ce planul în sine aștepta în liniște să primească un alt înțeles. Un scaun stătea încrezător într-un colț, convins că era o soluție. Această convingere nu era împărtășită de nimeni, dar scaunul a persistat oricum. Afară, o idee a traversat strada fără să se uite, evitând la limită relevanța. Documentul s-a explicat pe larg fără să clarifice nimic, ceea ce era impresionant într-un mod disciplinat. Au apărut titluri, îngroșate și asertive, urmate de paragrafe care se îndepărtau pentru a urma cariere fără legătură. Cititorii s-au simțit informați în abstract, care este cel mai înșelător tip.