Pierderile sunt inevitabile. M-am întors prin jurnalele mele pentru a găsi o intrare pe care am scris-o într-una dintre multele mele serii de înfrângeri, pentru că am vrut să o împărtășesc cu un prieten grozav care trece printr-o perioadă dificilă. O voi împărtăși și aici..... Intrare în jurnal: Indiferent cât de multă abilitate construiești, câte informații aduni sau câtă disciplină cultivi, vei întâmpina eșecuri. Scopul nu a fost niciodată să-i elimine. Adevărata provocare este să devii genul de persoană care rămâne întreagă când ajunge. Majoritatea oamenilor nu se rup de pierderea în sine, ei se rup de povestea pe care o atașează ei. Un număr roșu pe un ecran, o afacere eșuată, o oportunitate ratată... acestea sunt doar evenimente. Dar mintea se grăbește să le transforme în judecăți: "Sunt incompetent", "Nu îmi voi reveni niciodată", "Sunt definit de această greșeală". Acolo trăiește durerea. Puterea nu este evitarea eșecului, ci îndurarea acestuia fără a se prăbuși în ura de sine. Piața, ca și viața, este nemiloasă în a ne reaminti că identitatea nu poate fi construită pe succes neîntrerupt. Dacă sentimentul tău de valoare este legat de a câștiga mereu, nu vei rezista niciodată, pentru că în momentul în care pierzi, te vei pierde și pe tine. Calea de urmat este să învățăm cum să separăm rezultatul de identitate, astfel încât o pierdere să fie pur și simplu date, nu un verdict. Adevărata rezistență nu înseamnă să te protejezi de cădere; este despre a te antrena să te ridici fără a purta rușine. Și odată ce înțelegi asta, pierderea nu mai este o amenințare... devine parte a procesului care te ascuțește.