Corectitudinea nu mi s-a părut niciodată un ideal, ci un sol în care libertatea îndrăznește să crească. Ceea ce mă atrage la Fair3 nu este fiorul inovației sau al investițiilor, ci o credință mai liniștită – credința că corectitudinea în sine poartă un fel de valoare sacră, una care trebuie dovedită adevărată, nu doar rostită cu voce tare. Așa că am donat 200.000 de dolari Fundației Fair3 – nu pentru a deține, nu pentru a revendica, ci pentru a ajuta ceva durabil să prindă rădăcini. Și știu că aceasta nu va fi ultima. Voi da din nou, pentru că lucrarea corectitudinii nu se termină niciodată; doar se adâncește. Din această sumă, 5.000 de dolari au mers la familiile celor care și-au pierdut viața în protestele din Indonezia – oameni ale căror nume ar putea dispărea din titluri, dar ale căror povești ne amintesc că nedreptatea nu este niciodată îndepărtată. Trăiește aproape, sub pielea noastră, până când alegem să o înfruntăm. Acesta nu a fost un act de caritate, ci de solidaritate – un mic jurământ de a menține corectitudinea vie nu ca slogan, ci ca practică. Pentru că corectitudinea, ca și dragostea sau credința, nu este o destinație. Este ceva ce trebuie să alegem – din nou și din nou – cu tandrețe, cu curaj și cu ambele mâini deschise.