Una dintre lucrările mele preferate de științe sociale este The Mind as a Consuming Organ de Tom Schelling (link în răspuns). Pe lângă faptul că are poate cel mai bun paragraf de deschidere vreodată, articolul susține că percepțiile *subiective* ale realității trebuie luate în serios în economie. Schelling susține că percepțiile subiective ale realității, mai degrabă decât realitatea obiectivă, determină modul în care oamenii se comportă, votează și, în general, percep circumstanțele lor. De ce trebuie să se facă acest caz în primul rând? Ei bine, în primul rând, economiștii tind să presupună că realitatea obiectivă corespunde realității subiective, adică mediul cu care se confruntă oamenii este cel cu care cred cu adevărat că se confruntă. Dar, așa cum au arătat decenii de cercetare, percepțiile oamenilor asupra realității cu care se confruntă diferă sistematic de realitatea obiectivă. Inegalitatea, nivelul de trai, poziționarea relativă sunt doar câteva exemple importante. Este ușor de observat cum aceste percepții pot fi manipulate pentru a determina oamenii să dea click pe articolul tău sau să voteze pentru anumite politici. Dar convingerile, odată ce sunt stabilite, sunt notoriu de greu de mutat. Biasul de confirmare este real, este robust și este foarte greu de depășit. Așadar, da, ar trebui să luăm absolut în serios percepțiile subiective în ceea ce privește înțelegerea comportamentului uman și a modului în care oamenii se simt în legătură cu circumstanțele lor. Dar corectarea percepțiilor greșite va fi mai dificilă decât să le spui oamenilor pur și simplu "greșești".

O conversație excelentă și amplă cu @SpencrGreenberg despre Keynes vs. Fama pe piețele financiare, dacă AI va elimina sau va exploata prejudecățile umane, precum și despre potențialul său rol în tranzacțiile economice. Verifică linkul din răspuns.

Asta îmi amintește de o glumă veche sovietică (context: cazacii erau un prototip de "tip dur" în glumele sovietice). Un oficial sovietic din oraș vizita Extremul Orient și era condus de un cazac. Trec pe roșu. Oficialul îl întreabă pe cazac: de ce nu te-ai oprit? Ofensat, cazacul răspunde: suntem un popor mândru și puternic, de ce ne-am opri doar pentru că o lumină ne cere? Continuă să conducă, apoi se opresc la un semafor verde. Oficialul întreabă: de ce te-ai oprit, semaforul e verde? Cazacul: oh, trebuie să ne oprim. S-ar putea să mai vină un cazac pe acolo și nu vrem să fim lovit. Ilustrație frumoasă a echilibrului :)